Darius Cristea, din Râmnicu Sărat, judeţul Buzău, s-a grăbit să vină pe lume ceva mai devreme decât era sorocul, la 7 luni, mama lui suferind o hemoragie ce ar fi pus în pericol sarcina. Dar toate păreau să fi trecut cu bine, la externarea din maternitate amândoi fiind socotiţi sănătoşi. Ba pe fişa lui Darius scria că văzul şi auzul îi sunt perfect normale. Acum, nimeni nu poate şti exact cât a zărit Darius din această lume. Oricum era prea mic pentru a-şi aminti vreodată. Pentru el însă, curcubeul a devenit doar negru. Ca şi chipul mamei, al tatălui şi al frăţiorului mai mare. Şi asta din cauză că, după o jumătate de an, a fost diagnosticat cu retinopatie de imaturitate, gradul V. Fără şanse de a găsi rezolvare chirurgicală în România. Părinţii ar face orice pentru copilul lor. Dar cum să ridici o povară de o tonă, când tu abia poţi duce câteva zeci de kilograme? Singura cale rămâne ajutorul semenilor tăi, pe care îi rogi: “Ajutaţi-mă să duc bolovanul acesta!”.
Pe 22 aprilie are programare
Prima rază de speranţă a venit în ianuarie, când, tot prin bunăvoinţa unor oameni, părinţii l-au dus pe Darius la o clinică din Italia. Acolo, dincolo de confirmarea diagnosticului, au primit două veşti: una bună şi una rea. Cea bună: Darius îşi poate recăpăta vederea printr- o operaţie ce se face într-o clinică din Michigan, SUA. Cea rea, spre imposibilă: devizul estimativ se ridică la 34.000 de dolari, pentru ambii ochi. Medicii americani i-au făcut şi programare, pe 22 aprilie, operaţiile urmând a avea loc pe 24 şi 26 aprilie. Părinţii lui Darius ştiu că nici dacă ar vinde tot ce au, ba chiar şi pe ei înşişi, tot n-ar strânge acea sumă. Şi atunci nu le mai rămâne decât un singur lucru de făcut. Să spună celor care vor şi pot să audă: “Ajutaţi-ne să ducem povara aceasta!”. Iar Darius să afle într-o zi ce colorat este, de fapt, curcubeul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu